De mult voiam să încerc şi un wit belgian cu coriandru şi coajă de portocală iar pe 18 septembrie am făcut-o. Reţeta pe care am ales-o e următoarea:
2,5Kg Malţ Pale Wheat
2,5Kg Malţ Pilsner
30g Saaz @ 90min
15g Saaz @ 15min
10g Curacao @5min
17g Coriandru @5min
Wyeast 3463 Forbidden Fruit
Protein rest la 48C pentru 15min
Zaharificare la 66,7C pentru 90min
Mashout la 75C pentru 5min
Am fiert mustul rezultat 95 de minute, am răcit la 22C şi am adăugat starterul pregătit cu două zile înainte.
Nu am putut măsura densitatea iniţială pentru că am reuşit să sparg densimetrul cu ceva timp înainte. Valorile estimate de hopville sunt următoarele:
Estimated Original Gravity: 1.051
Estimated Final Gravity: 1.013
Estimated alcohol: 5,1% ABV
Color: 7EBC
Bitterness: 15 IBU
A început să fermenteze în mai puțin de 8 ore iar dupa 10 zile nu mai avea activitate aşa că am îmbuteliat-o. A fermentat la o temperatură de aproximativ 20C.
Pentru a obţine dioxid de carbon am adăugat 10g de zahăr pentru fiecare litru de bere.
Prima sticlă am deschis-o acum două zile. Coriandrul se simte destul de puternic, data viitoare aş încerca să pun mai puţin. Dar în final a ieşit mai bună decât mă aşteptam. O să mai fac o şarjă în weekend pentru că presimt că o să se termine destul de repede.
În seara asta am cumpărat un Hoegaarden. Le-am răcit la aceeaşi temperatură şi le-am turnat în pahare identice pentru a face comparaţia.
Prima diferenţă pe care am observat-o este culoarea. Hoegaarden e de un galben lămâie, a mea e mai portocală.
Spuma e diferită. La Hoegaarden bulele sunt mai mici şi se lipesc frumos de pahar formând o dantelă durabilă şi plăcută la vedere. Bulele mele parcă sunt un pic mai mari iar la jumătatea paharului tind să dispară de tot.
Mirosul e diferit. Hoegaarden miroase mai "dulce". Mie îmi aduce a ceai îndulcit cu miere. A mea parcă încă miroase a drojdie. Nu într-un mod neplăcut dar diferit.
Şi gustul e diferit. A mea are un gust mai "din topor" iar aroma de coriandru e predominantă. Hoegaarden e mai echilibrata, aromele se îmbină mai bine iar pe final rămâne un gust plăcut de fructe.
La 15IBU a mea e mai amară. La Hoegaarden amăreala e foarte puţin sesizabilă şi se pierde repede lăsând loc aromei de fructe.
Nu ştiu cum e carbonatată Hoegaarden dar se simte altfel la limbă. Se simte ca şi când ar fi multe ace mici. Berea mea parcă ar avea multe ace mari. E ca diferenţa dintre apa minerală Roua și Borsec. Chiar sunt curios cum se poate obține o carbonatare puternică dar fină. La un moment dat o să folosesc pentru carbonatare must ținut la frigider în loc de zahăr să văd diferența.
După comparația de mai sus berea făcută de mine probabil pare nasoală rău. Dar e una din cele mai bune pe care le-am făcut. E șarja de bere din grîne cu numărul zece.
Aștept parerea lui Cristian (caiafa) și a lui Laurențiu. Fiecare au primit câte o sticlă în seara asta. Îmi imaginez că după somația publică nu vor avea de ales și se vor conforma.
Noroc!